moară

See also: moara, Moara, moarã, and Moară

Megleno-Romanian

Etymology

Inherited from Latin mola.

Noun

moară f

1. mill

References

• Atasanov, Petar (1990) Le mégléno-roumain de nos jours: Une approche linguistique, Hamburg: Buske

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin mola, from Proto-Indo-European *melh₂- (“to grind, crush”).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmo̯a.rə/
• Rhymes: -arə
• Hyphenation: moa‧ră

Noun

moară f (plural mori)

1. mill (building where grain is processed)
2. mill (implement used for crushing or milling various materials)
3. nine men's morris

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	moară	moara		mori	morile
genitive-dative	mori	morii		mori	morilor
vocative	moară, moaro			morilor

Derived terms

• ca la moară
• ca o moară stricată
• da apă la moară
• îi veni apă la moară
• moară de apă
• moară de vânt
• morar
• morișcă
• piatră de moară
• se lupta cu morile de vânt

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmo̯a.rə/
• Rhymes: -arə
• Hyphenation: moa‧ră

Verb

moară

1. third-person singular/plural subjunctive present of muri (“to die”)

Further reading

• moară in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1965–1968), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 6, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, pages 751–754