învinge
See also: invinge
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]From în- + vince (now archaic), from Latin vincere. Replacement of /t͡ʃe/ with /d͡ʒe/ likely by analogy with other verbs, like încinge, înfrânge, împinge, etc.
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a învinge (third-person singular present învinge, past participle învins) 3rd conj.
- (transitive) to win (against an opponent)
- (transitive) to beat, defeat, vanquish
Conjugation
[edit] conjugation of învinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a învinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învingând | ||||||
| past participle | învins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înving | învingi | învinge | învingem | învingeți | înving | |
| imperfect | învingeam | învingeai | învingea | învingeam | învingeați | învingeau | |
| simple perfect | învinsei | învinseși | învinse | învinserăm | învinserăți | învinseră | |
| pluperfect | învinsesem | învinseseși | învinsese | învinseserăm | învinseserăți | învinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înving | să învingi | să învingă | să învingem | să învingeți | să învingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învinge | învingeți | |||||
| negative | nu învinge | nu învingeți | |||||
Derived terms
[edit]Derived terms
Related terms
[edit]See also
[edit]References
[edit]- învinge in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)