învingător

Romanian

Etymology

From învinge +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨn.viŋ.ɡəˈtor/

Adjective

învingător m or n (feminine singular învingătoare, masculine plural învingători, feminine and neuter plural învingătoare)

1. winning
2. defeating, vanquishing

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	învingător		învingătoare		învingători	învingătoare
	definite	învingătorul		învingătoarea		învingătorii	învingătoarele
genitive- dative	indefinite	învingător		învingătoare		învingători	învingătoare
	definite	învingătorului		învingătoarei		învingătorilor	învingătoarelor

Noun

învingător m (plural învingători)

1. victor, winner (in a fight or contest)
2. vanquisher, conqueror, defeater

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	învingător	învingătorul		învingători	învingătorii
genitive-dative	învingător	învingătorului		învingători	învingătorilor
vocative	învingătorule			învingătorilor

See also

• câștigător
• cuceritor