cuceritor

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.t͡ʃe.riˈtor/

Noun

cuceritor m (plural cuceritori)

1. conqueror, victor

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	cuceritor	cuceritorul		cuceritori	cuceritorii
genitive-dative	cuceritor	cuceritorului		cuceritori	cuceritorilor
vocative	cuceritorule			cuceritorilor

Adjective

cuceritor m or n (feminine singular cuceritoare, masculine plural cuceritori, feminine and neuter plural cuceritoare)

1. conquering, winning, victorious

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	cuceritor		cuceritoare		cuceritori	cuceritoare
	definite	cuceritorul		cuceritoarea		cuceritorii	cuceritoarele
genitive- dative	indefinite	cuceritor		cuceritoare		cuceritori	cuceritoare
	definite	cuceritorului		cuceritoarei		cuceritorilor	cuceritoarelor