vecui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a vecui (third-person singular present vecuiește, past participle vecuit) 4th conj.
- to inhabit for a long time
Conjugation
[edit] conjugation of vecui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vecui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vecuind | ||||||
| past participle | vecuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vecuiesc | vecuiești | vecuiește | vecuim | vecuiți | vecuiesc | |
| imperfect | vecuiam | vecuiai | vecuia | vecuiam | vecuiați | vecuiau | |
| simple perfect | vecuii | vecuiși | vecui | vecuirăm | vecuirăți | vecuiră | |
| pluperfect | vecuisem | vecuiseși | vecuise | vecuiserăm | vecuiserăți | vecuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vecuiesc | să vecuiești | să vecuiască | să vecuim | să vecuiți | să vecuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vecuiește | vecuiți | |||||
| negative | nu vecui | nu vecuiți | |||||