străjui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a străjui (third-person singular present străjuiește, past participle străjuit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of străjui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a străjui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | străjuind | ||||||
| past participle | străjuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | străjuiesc | străjuiești | străjuiește | străjuim | străjuiți | străjuiesc | |
| imperfect | străjuiam | străjuiai | străjuia | străjuiam | străjuiați | străjuiau | |
| simple perfect | străjuii | străjuiși | străjui | străjuirăm | străjuirăți | străjuiră | |
| pluperfect | străjuisem | străjuiseși | străjuise | străjuiserăm | străjuiserăți | străjuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să străjuiesc | să străjuiești | să străjuiască | să străjuim | să străjuiți | să străjuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | străjuiește | străjuiți | |||||
| negative | nu străjui | nu străjuiți | |||||