străjuit

Romanian

Etymology

Past participle of străjui.

Adjective

străjuit m or n (feminine singular străjuită, masculine plural străjuiți, feminine and neuter plural străjuite)

1. (obsolete) guarded

Declension

Declension of străjuit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	străjuit		străjuită		străjuiți	străjuite
	definite	străjuitul		străjuita		străjuiții	străjuitele
genitive- dative	indefinite	străjuit		străjuite		străjuiți	străjuite
	definite	străjuitului		străjuitei		străjuiților	străjuitelor

Verb

străjuit (past participle of străjui)

1. past participle of străjui

References

• străjuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN