smeri

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic съмѣрити (sŭměriti), from съ- (sŭ-) +‎ мѣрити (měriti, “to measure”), from Proto-Slavic *měriti (“to measure”), from *měra (“measure”).

Verb

a smeri (third-person singular present smerește, past participle smerit) 4th conjugation

1. to be humble, submissive or respectful

Conjugation

    conjugation of smeri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a smeri
gerund			smerind
past participle			smerit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	smeresc	smerești	smerește	smerim	smeriți	smeresc
	imperfect	smeream	smereai	smerea	smeream	smereați	smereau
	simple perfect	smerii	smeriși	smeri	smerirăm	smerirăți	smeriră
	pluperfect	smerisem	smeriseși	smerise	smeriserăm	smeriserăți	smeriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să smeresc	să smerești	să smerească	să smerim	să smeriți	să smerească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		smerește			smeriți
	negative		nu smeri			nu smeriți

Sranan Tongo

Etymology

From English smell.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsme.ri/

Verb

smeri

1. (passive voice) to smell.
2. (transitive) to smell.