Jump to content

eremit

From Wiktionary, the free dictionary

Danish

[edit]

Noun

[edit]

eremit c

  1. hermit

Declension

[edit]

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from French érémite.

Adjective

[edit]

eremit m or n (feminine singular eremită, masculine plural eremiți, feminine and neuter plural eremite)

  1. hermit

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite eremit eremită eremiți eremite
definite eremitul eremita eremiții eremitele
genitive-
dative
indefinite eremit eremite eremiți eremite
definite eremitului eremitei eremiților eremitelor

Swedish

[edit]

Noun

[edit]

eremit c

  1. hermit
    Synonym: enstöring

Declension

[edit]

References

[edit]