curma
Jump to navigation
Jump to search
See also: curmá
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown. Possibly a substratum word (compare Albanian kurmue) or from Ancient Greek (cf. κορμός (kormós, “trunk”)). Less likely from a Vulgar Latin *corrimāre.
Verb
[edit]a curma (third-person singular present curmează, past participle curmat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of curma (first conjugation, no infix)
infinitive | a curma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | curmând | ||||||
past participle | curmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | curm | curmi | curmă | curmăm | curmați | curmă | |
imperfect | curmam | curmai | curma | curmam | curmați | curmau | |
simple perfect | curmai | curmași | curmă | curmarăm | curmarăți | curmară | |
pluperfect | curmasem | curmaseși | curmase | curmaserăm | curmaserăți | curmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să curm | să curmi | să curme | să curmăm | să curmați | să curme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | curmă | curmați | |||||
negative | nu curma | nu curmați |
Derived terms
[edit]See also
[edit]Sardinian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Punic. Compare Arabic حَرْمَل (ḥarmal, “harmal”).[1]
Pronunciation
[edit]Noun
[edit]curma f (plural curmas)
- (botany) fringed rue (Ruta chalepensis)
- Synonym: arruda
References
[edit]- ^ Putzu, Ignazio (2012) “La posizione linguistica del sardo nel contesto mediterraneo”, in Cornelia Stroh, editor, Neues aus der Bremer Linguistikwerkstatt: aktuelle Themen und Projekte (Diversitas Linguarum; 31), Universitätsverlag Dr. N. Brockmeyer, pages 175–206.
Further reading
[edit]- “curma” in Ditzionàriu in línia de sa limba e de sa cultura sarda (2016). Searchable in multiple languages at ditzionariu.sardegnacultura.it