întrerupe
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From între + rupe, based on French interrompre, Latin interrumpere.
Verb
[edit]a întrerupe (third-person singular present întrerupe, past participle întrerupt) 3rd conj.
- to interrupt, discontinue, cease, suspend
Conjugation
[edit] conjugation of întrerupe (third conjugation, past participle in -pt)
infinitive | a întrerupe | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întrerupând | ||||||
past participle | întrerupt | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întrerup | întrerupi | întrerupe | întrerupem | întrerupeți | întrerup | |
imperfect | întrerupeam | întrerupeai | întrerupea | întrerupeam | întrerupeați | întrerupeau | |
simple perfect | întrerupsei | întrerupseși | întrerupse | întrerupserăm | întrerupserăți | întrerupseră | |
pluperfect | întrerupsesem | întrerupseseși | întrerupsese | întrerupseserăm | întrerupseserăți | întrerupseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întrerup | să întrerupi | să întrerupă | să întrerupem | să întrerupeți | să întrerupă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întrerupe | întrerupeți | |||||
negative | nu întrerupe | nu întrerupeți |