cântar

See also: cantar

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish قنطار (kantar), from Arabic قِنْطَار (qinṭār), from Byzantine Greek κεντηνάριον (kentēnárion), from Latin centenarius, partially through the intermediate of Greek καντάρι (kantári). Doublet of centenar.

Pronunciation

• IPA^(key): /kɨnˈtar/
• Rhymes: -ar
• Hyphenation: cân‧tar

Noun

cântar n (plural cântare)

1. scale (device used to measure weight); originally a steelyard
2. (historical) a unit of mass equivalent to about 50 kilogrammes

Declension

Declension of cântar

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	cântar	cântarul		cântare	cântarele
genitive-dative	cântar	cântarului		cântare	cântarelor
vocative	cântarule			cântarelor

Derived terms

• cântări
• trage la cântar

See also

• balanță
• cumpănă

References

• cântar in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)