arătură

See also: aratura and arãturã

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin arātūra, from Latin arō. Compare Aromanian arãturã, Italian aratura, Friulian aradure, Old French areüre, Catalan, Portuguese, and Spanish aradura.

Noun

arătură f (plural arături)

1. (action or result of) ploughing

   Synonyms: arare, arat, plugărie

2. land which has been ploughed or tilled

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	arătură	arătura		arături	arăturile
genitive-dative	arături	arăturii		arături	arăturilor
vocative	arătură, arăturo			arăturilor

Related terms

• ara
• arat
• arător

References

• arătură in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)