arător

See also: arator and arãtor

Romanian

Etymology

Inherited from Latin arātor, with adjectival senses derived from arātōrius.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.rəˈtor/

Adjective

arător m or n (feminine singular arătoare, masculine plural arători, feminine and neuter plural arătoare)

1. (rare, of land) arable

   Synonym: arabil

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	arător		arătoare		arători	arătoare
	definite	arătorul		arătoarea		arătorii	arătoarele
genitive/ dative	indefinite	arător		arătoare		arători	arătoare
	definite	arătorului		arătoarei		arătorilor	arătoarelor

Noun

arător m (plural arători)

1. (rare) ploughman

   Synonym: plugar

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	arător	arătorul		arători	arătorii
genitive-dative	arător	arătorului		arători	arătorilor
vocative	arătorule			arătorilor

Related terms

• ara
• arat
• arătură