arător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin arātor, with adjectival senses derived from arātōrius.
Pronunciation
[edit]Adjective
[edit]arător m or n (feminine singular arătoare, masculine plural arători, feminine and neuter plural arătoare)
Declension
[edit]Declension of arător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | arător | arătoare | arători | arătoare | ||
definite | arătorul | arătoarea | arătorii | arătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | arător | arătoare | arători | arătoare | ||
definite | arătorului | arătoarei | arătorilor | arătoarelor |
Noun
[edit]arător m (plural arători)
Declension
[edit]Declension of arător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) arător | arătorul | (niște) arători | arătorii |
genitive/dative | (unui) arător | arătorului | (unor) arători | arătorilor |
vocative | arătorule | arătorilor |