șperțui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a șperțui (third-person singular present șperțuiește, past participle șperțuit) 4th conj.
- to bribe
Conjugation
[edit] conjugation of șperțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șperțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șperțuind | ||||||
| past participle | șperțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șperțuiesc | șperțuiești | șperțuiește | șperțuim | șperțuiți | șperțuiesc | |
| imperfect | șperțuiam | șperțuiai | șperțuia | șperțuiam | șperțuiați | șperțuiau | |
| simple perfect | șperțuii | șperțuiși | șperțui | șperțuirăm | șperțuirăți | șperțuiră | |
| pluperfect | șperțuisem | șperțuiseși | șperțuise | șperțuiserăm | șperțuiserăți | șperțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șperțuiesc | să șperțuiești | să șperțuiască | să șperțuim | să șperțuiți | să șperțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șperțuiește | șperțuiți | |||||
| negative | nu șperțui | nu șperțuiți | |||||