șperț
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from German Sperrzeug.
Noun
[edit]șperț n (plural șperțuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șperț | șperțul | șperțuri | șperțurile | |
| genitive-dative | șperț | șperțului | șperțuri | șperțurilor | |
| vocative | șperțule | șperțurilor | |||