vârlăvior

Romanian

Etymology

From vârlav +‎ -ior.

Adjective

vârlăvior m or n (feminine singular vârlăvioră, masculine plural vârlăviori, feminine and neuter plural vârlăviore)

1. diminutive of vârlav

Declension

Declension of vârlăvior

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	vârlăvior		vârlăvioră		vârlăviori	vârlăviore
	definite	vârlăviorul		vârlăviora		vârlăviorii	vârlăviorele
genitive- dative	indefinite	vârlăvior		vârlăviore		vârlăviori	vârlăviore
	definite	vârlăviorului		vârlăviorei		vârlăviorilor	vârlăviorelor

References

• vârlăvior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN