vânătoare
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin vēnātōria, from vēnātor.
Noun
[edit]vânătoare f (plural vânători)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vânătoare | vânătoarea | vânători | vânătorile | |
| genitive-dative | vânători | vânătorii | vânători | vânătorilor | |
| vocative | vânătoare, vânătoareo | vânătorilor | |||