toci
Appearance
See also: tóci
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic точити (točiti), from Proto-Slavic *točiti.
Verb
[edit]a toci (third-person singular present tocește, past participle tocit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of toci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a toci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tocind | ||||||
past participle | tocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tocesc | tocești | tocește | tocim | tociți | tocesc | |
imperfect | toceam | toceai | tocea | toceam | toceați | toceau | |
simple perfect | tocii | tociși | toci | tocirăm | tocirăți | tociră | |
pluperfect | tocisem | tociseși | tocise | tociserăm | tociserăți | tociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tocesc | să tocești | să tocească | să tocim | să tociți | să tocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tocește | tociți | |||||
negative | nu toci | nu tociți |
Derived terms
[edit]Venetan
[edit]Noun
[edit]toci