tărâțe

See also: tarate

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian трици (trici) or Serbo-Croatian trice, from Proto-Slavic *trice.

Noun

tărâțe f pl (normally plural, singular tărâță)

1. bran

Declension

plural only	indefinite	definite
nominative-accusative	tărâțe	tărâțele
genitive-dative	tărâțe	tărâțelor
vocative	tărâțelor