suplanta

See also: suplantá, and suplantà

Catalan

Verb

suplanta

1. inflection of suplantar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Pronunciation

• Rhymes: -ɐ̃tɐ

Verb

suplanta

1. inflection of suplantar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French supplanter.

Verb

a suplanta (third-person singular present suplantează, past participle suplantat) 1st conj.

1. to undermine

Conjugation

    conjugation of suplanta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a suplanta
gerund			suplantând
past participle			suplantat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	suplantez	suplantezi	suplantează	suplantăm	suplantați	suplantează
	imperfect	suplantam	suplantai	suplanta	suplantam	suplantați	suplantau
	simple perfect	suplantai	suplantași	suplantă	suplantarăm	suplantarăți	suplantară
	pluperfect	suplantasem	suplantaseși	suplantase	suplantaserăm	suplantaserăți	suplantaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să suplantez	să suplantezi	să suplanteze	să suplantăm	să suplantați	să suplanteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		suplantează			suplantați
	negative		nu suplanta			nu suplantați

References

• suplanta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

suplanta

1. inflection of suplantar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative