stivui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a stivui (third-person singular present stivuiește, past participle stivuit) 4th conj.
- to stack
Conjugation
[edit] conjugation of stivui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a stivui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | stivuind | ||||||
| past participle | stivuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | stivuiesc | stivuiești | stivuiește | stivuim | stivuiți | stivuiesc | |
| imperfect | stivuiam | stivuiai | stivuia | stivuiam | stivuiați | stivuiau | |
| simple perfect | stivuii | stivuiși | stivui | stivuirăm | stivuirăți | stivuiră | |
| pluperfect | stivuisem | stivuiseși | stivuise | stivuiserăm | stivuiserăți | stivuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să stivuiesc | să stivuiești | să stivuiască | să stivuim | să stivuiți | să stivuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | stivuiește | stivuiți | |||||
| negative | nu stivui | nu stivuiți | |||||