stărui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Possibly formed from stare (cf. transition from dare to dărui, târg to târgui); perhaps from or influenced by Polish staworać (“to insist”) (see also Czech starati, Bulgarian старая се (staraja se)).
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a stărui (third-person singular present stăruiește, past participle stăruit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of stărui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a stărui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | stăruind | ||||||
past participle | stăruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | stăruiesc | stăruiești | stăruiește | stăruim | stăruiți | stăruiesc | |
imperfect | stăruiam | stăruiai | stăruia | stăruiam | stăruiați | stăruiau | |
simple perfect | stăruii | stăruiși | stărui | stăruirăm | stăruirăți | stăruiră | |
pluperfect | stăruisem | stăruiseși | stăruise | stăruiserăm | stăruiserăți | stăruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să stăruiesc | să stăruiești | să stăruiască | să stăruim | să stăruiți | să stăruiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | stăruiește | stăruiți | |||||
negative | nu stărui | nu stăruiți |