singurit

Romanian

Etymology

From singur +‎ -it.

Adjective

singurit m or n (feminine singular singurită, masculine plural singuriți, feminine and neuter plural singurite)

1. (obsolete) solitary

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	singurit		singurită		singuriți	singurite
	definite	singuritul		singurita		singuriții	singuritele
genitive- dative	indefinite	singurit		singurite		singuriți	singurite
	definite	singuritului		singuritei		singuriților	singuritelor

Noun

singurit n (uncountable)

1. This term needs a translation to English. Please help out and add a translation, then remove the text {{rfdef}}.

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	singurit	singuritul
genitive-dative	singurit	singuritului
vocative	singuritule

References

• singurit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN