sfănțui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a sfănțui (third-person singular present sfănțuiește, past participle sfănțuit) 4th conj.
- to bribe
Conjugation
[edit] conjugation of sfănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sfănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfănțuind | ||||||
| past participle | sfănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfănțuiesc | sfănțuiești | sfănțuiește | sfănțuim | sfănțuiți | sfănțuiesc | |
| imperfect | sfănțuiam | sfănțuiai | sfănțuia | sfănțuiam | sfănțuiați | sfănțuiau | |
| simple perfect | sfănțuii | sfănțuiși | sfănțui | sfănțuirăm | sfănțuirăți | sfănțuiră | |
| pluperfect | sfănțuisem | sfănțuiseși | sfănțuise | sfănțuiserăm | sfănțuiserăți | sfănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfănțuiesc | să sfănțuiești | să sfănțuiască | să sfănțuim | să sfănțuiți | să sfănțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfănțuiește | sfănțuiți | |||||
| negative | nu sfănțui | nu sfănțuiți | |||||