sfârșit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From the past participle of sfârși.
Pronunciation
[edit]Noun
[edit]sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sfârșit | sfârșitul | sfârșituri | sfârșiturile | |
| genitive-dative | sfârșit | sfârșitului | sfârșituri | sfârșiturilor | |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | |||
Derived terms
[edit]See also
[edit]Verb
[edit]sfârșit (past participle of sfârși)
- past participle of sfârși
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | |||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | |||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | ||||