Jump to content

secator

From Wiktionary, the free dictionary

Latin

[edit]

Verb

[edit]

secātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of secō

Romanian

[edit]

Etymology 1

[edit]

Borrowed from French sécateur.

Noun

[edit]

secator n (plural secatoare)
secator m (plural secatori)

  1. pruning shears
Declension
[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatoare secatoarele
genitive-dative secator secatorului secatoare secatoarelor
vocative secatorule secatoarelor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatori secatorii
genitive-dative secator secatorului secatori secatorilor
vocative secatorule secatorilor

Etymology 2

[edit]

From seca +‎ -tor.

Adjective

[edit]

secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine and neuter plural secatoare)

  1. drying up (of rivers, springs, lakes)
Declension
[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorul secatoarea secatorii secatoarele
genitive-
dative
indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorului secatoarei secatorilor secatoarelor