scrumui

Romanian

Etymology

From scrum +‎ -ui.

Verb

a scrumui (third-person singular present scrumuiește, past participle scrumuit) 4th conjugation

1. to turn into ashes

Conjugation

    conjugation of scrumui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scrumui
gerund			scrumuind
past participle			scrumuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scrumuiesc	scrumuiești	scrumuiește	scrumuim	scrumuiți	scrumuiesc
	imperfect	scrumuiam	scrumuiai	scrumuia	scrumuiam	scrumuiați	scrumuiau
	simple perfect	scrumuii	scrumuiși	scrumui	scrumuirăm	scrumuirăți	scrumuiră
	pluperfect	scrumuisem	scrumuiseși	scrumuise	scrumuiserăm	scrumuiserăți	scrumuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scrumuiesc	să scrumuiești	să scrumuiască	să scrumuim	să scrumuiți	să scrumuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scrumuiește			scrumuiți
	negative		nu scrumui			nu scrumuiți

References

• scrumui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN