schingiui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a schingiui (third-person singular present schingiuește, past participle schingiuit) 4th conj.
- to torture
Conjugation
[edit] conjugation of schingiui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a schingiui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | schingiuind | ||||||
| past participle | schingiuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | schingiuiesc | schingiuiești | schingiuiește | schingiuim | schingiuiți | schingiuiesc | |
| imperfect | schingiuiam | schingiuiai | schingiuia | schingiuiam | schingiuiați | schingiuiau | |
| simple perfect | schingiuii | schingiuiși | schingiui | schingiuirăm | schingiuirăți | schingiuiră | |
| pluperfect | schingiuisem | schingiuiseși | schingiuise | schingiuiserăm | schingiuiserăți | schingiuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să schingiuiesc | să schingiuiești | să schingiuiască | să schingiuim | să schingiuiți | să schingiuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | schingiuiește | schingiuiți | |||||
| negative | nu schingiui | nu schingiuiți | |||||