reușire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]reușire f (plural reușiri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reușire | reușirea | reușiri | reușirile | |
| genitive-dative | reușiri | reușirii | reușiri | reușirilor | |
| vocative | reușire, reușireo | reușirilor | |||