răfui

Romanian

Etymology

From raf +‎ -ui.

Verb

a răfui (third-person singular present răfuiește, past participle răfuit) 4th conj.

1. to clarify a situation
2. to revenge

Conjugation

    conjugation of răfui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a răfui
gerund			răfuind
past participle			răfuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răfuiesc	răfuiești	răfuiește	răfuim	răfuiți	răfuiesc
	imperfect	răfuiam	răfuiai	răfuia	răfuiam	răfuiați	răfuiau
	simple perfect	răfuii	răfuiși	răfui	răfuirăm	răfuirăți	răfuiră
	pluperfect	răfuisem	răfuiseși	răfuise	răfuiserăm	răfuiserăți	răfuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răfuiesc	să răfuiești	să răfuiască	să răfuim	să răfuiți	să răfuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răfuiește			răfuiți
	negative		nu răfui			nu răfuiți

References

• răfui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN