rândui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a rândui (third-person singular present rânduiește, past participle rânduit) 4th conj.
- to arrange
Conjugation
[edit] conjugation of rândui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rândui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rânduind | ||||||
| past participle | rânduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rânduiesc | rânduiești | rânduiește | rânduim | rânduiți | rânduiesc | |
| imperfect | rânduiam | rânduiai | rânduia | rânduiam | rânduiați | rânduiau | |
| simple perfect | rânduii | rânduiși | rândui | rânduirăm | rânduirăți | rânduiră | |
| pluperfect | rânduisem | rânduiseși | rânduise | rânduiserăm | rânduiserăți | rânduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rânduiesc | să rânduiești | să rânduiască | să rânduim | să rânduiți | să rânduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rânduiește | rânduiți | |||||
| negative | nu rândui | nu rânduiți | |||||