proclet
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Bulgarian проклет (proklet), from Proto-Slavic *klęti. Compare Serbo-Croatian prokleti, Old Church Slavonic проклѧтъ (proklętŭ).
Adjective
[edit]proclet m or n (feminine singular procletă, masculine plural procleți, feminine and neuter plural proclete)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | proclet | procletă | procleți | proclete | |||
| definite | procletul | procleta | procleții | procletele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | proclet | proclete | procleți | proclete | |||
| definite | procletului | procletei | procleților | procletelor | ||||