prăguț
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]prăguț n (plural prăguțe)
- diminutive of prag
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | prăguț | prăguțul | prăguțe | prăguțele | |
| genitive-dative | prăguț | prăguțului | prăguțe | prăguțelor | |
| vocative | prăguțule | prăguțelor | |||