păta

See also: Appendix:Variations of "pata"

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin *pictāre, a verb based on Classical Latin pictus (“painted”). For the semantics, cf. Spanish pinta (“stain”) < pintar (“paint”, verb). The normal outcome of /kt/ is /pt/ in Romanian, but the loss of /p/ in this case can be explained as the result of dissimilation from the word-initial /p/. (Compare boteza < baptizāre and possibly pat < pactum.) Doublet of picta, borrowed from the Italian cognate pittare.

Verb

a păta (third-person singular present pătează, past participle pătat) 1st conj.

1. to stain, blot, speckle, smudge
2. to soil, taint, blemish

Conjugation

    conjugation of păta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a păta
gerund			pătând
past participle			pătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pătez	pătezi	pătează	pătăm	pătați	pătează
	imperfect	pătam	pătai	păta	pătam	pătați	pătau
	simple perfect	pătai	pătași	pătă	pătarăm	pătarăți	pătară
	pluperfect	pătasem	pătaseși	pătase	pătaserăm	pătaserăți	pătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pătez	să pătezi	să păteze	să pătăm	să pătați	să păteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pătează			pătați
	negative		nu păta			nu pătați

Synonyms

• (soil, stain): murdări

Derived terms

• pată
• pătare
• pătat

See also

• picta