pânzui

See also: pànzuì

Romanian

Etymology

From pânză +‎ -ui.

Verb

a pânzui (third-person singular present pânzuiește, past participle pânzuit) 4th conj.

1. to cover in a shroud

Conjugation

    conjugation of pânzui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pânzui
gerund			pânzuind
past participle			pânzuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pânzuiesc	pânzuiești	pânzuiește	pânzuim	pânzuiți	pânzuiesc
	imperfect	pânzuiam	pânzuiai	pânzuia	pânzuiam	pânzuiați	pânzuiau
	simple perfect	pânzuii	pânzuiși	pânzui	pânzuirăm	pânzuirăți	pânzuiră
	pluperfect	pânzuisem	pânzuiseși	pânzuise	pânzuiserăm	pânzuiserăți	pânzuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pânzuiesc	să pânzuiești	să pânzuiască	să pânzuim	să pânzuiți	să pânzuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pânzuiește			pânzuiți
	negative		nu pânzui			nu pânzuiți

References

• pânzui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN