ocârmui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic окръмити (okrŭmiti), from кръма (krŭma, “stern”).
Verb
[edit]a ocârmui (third-person singular present ocârmuiește, past participle ocârmuit) 4th conj.
- to rule
Conjugation
[edit] conjugation of ocârmui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ocârmui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ocârmuind | ||||||
| past participle | ocârmuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ocârmuiesc | ocârmuiești | ocârmuiește | ocârmuim | ocârmuiți | ocârmuiesc | |
| imperfect | ocârmuiam | ocârmuiai | ocârmuia | ocârmuiam | ocârmuiați | ocârmuiau | |
| simple perfect | ocârmuii | ocârmuiși | ocârmui | ocârmuirăm | ocârmuirăți | ocârmuiră | |
| pluperfect | ocârmuisem | ocârmuiseși | ocârmuise | ocârmuiserăm | ocârmuiserăți | ocârmuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ocârmuiesc | să ocârmuiești | să ocârmuiască | să ocârmuim | să ocârmuiți | să ocârmuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ocârmuiește | ocârmuiți | |||||
| negative | nu ocârmui | nu ocârmuiți | |||||