obrăzui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a obrăzui (third-person singular present obrăzuiește, past participle obrăzuit) 4th conj.
- to draw, to make an image of someone
Conjugation
[edit] conjugation of obrăzui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a obrăzui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obrăzuind | ||||||
| past participle | obrăzuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obrăzuiesc | obrăzuiești | obrăzuiește | obrăzuim | obrăzuiți | obrăzuiesc | |
| imperfect | obrăzuiam | obrăzuiai | obrăzuia | obrăzuiam | obrăzuiați | obrăzuiau | |
| simple perfect | obrăzuii | obrăzuiși | obrăzui | obrăzuirăm | obrăzuirăți | obrăzuiră | |
| pluperfect | obrăzuisem | obrăzuiseși | obrăzuise | obrăzuiserăm | obrăzuiserăți | obrăzuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obrăzuiesc | să obrăzuiești | să obrăzuiască | să obrăzuim | să obrăzuiți | să obrăzuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obrăzuiește | obrăzuiți | |||||
| negative | nu obrăzui | nu obrăzuiți | |||||