muncitor

Romanian

Etymology

From munci +‎ -tor.

Noun

muncitor m (plural muncitori, feminine equivalent muncitoare)

1. worker, labourer

Adjective

muncitor m or n (feminine singular muncitoare, masculine plural muncitori, feminine and neuter plural muncitoare)

1. working
2. hard-working, industrious

   Synonyms: harnic, activ

Declension

Declension of muncitor

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	muncitor		muncitoare		muncitori	muncitoare
	definite	muncitorul		muncitoarea		muncitorii	muncitoarele
genitive- dative	indefinite	muncitor		muncitoare		muncitori	muncitoare
	definite	muncitorului		muncitoarei		muncitorilor	muncitoarelor

References

• muncitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)