mușteriu
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Ottoman Turkish مشتری (müşteri), from Arabic مُشْتَرِي (muštarī).
Noun
[edit]mușteriu m (plural mușterii)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mușteriu | mușteriul | mușterii | mușteriii | |
| genitive-dative | mușteriu | mușteriului | mușterii | mușteriilor | |
| vocative | mușteriule | mușteriilor | |||