mitui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a mitui (third-person singular present mituiește, past participle mituit) 4th conj.
- to bribe
Conjugation
[edit] conjugation of mitui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mitui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mituind | ||||||
| past participle | mituit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mituiesc | mituiești | mituiește | mituim | mituiți | mituiesc | |
| imperfect | mituiam | mituiai | mituia | mituiam | mituiați | mituiau | |
| simple perfect | mituii | mituiși | mitui | mituirăm | mituirăți | mituiră | |
| pluperfect | mituisem | mituiseși | mituise | mituiserăm | mituiserăți | mituiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mituiesc | să mituiești | să mituiască | să mituim | să mituiți | să mituiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mituiește | mituiți | |||||
| negative | nu mitui | nu mituiți | |||||