Jump to content

majore

From Wiktionary, the free dictionary
See also: Majore and majoré

French

[edit]

Pronunciation

[edit]

Verb

[edit]

majore

  1. inflection of majorer:
    1. first/third-person singular present indicative/subjunctive
    2. second-person singular imperative

Latin

[edit]

Adjective

[edit]

mājōre

  1. ablative masculine/feminine/neuter singular of mājor

Romanian

[edit]

Adjective

[edit]

majore m or f or n (masculine plural majori, feminine and neuter plural majore)

  1. Obsolete form of major.

Declension

[edit]
Declension of majore
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite majore majore majori majore
definite majorele majorea majorii majorele
genitive-
dative
indefinite majore majore majori majore
definite majorelui majorei majorilor majorelor

References

[edit]
  • majore in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN