mânui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a mânui (third-person singular present mânuiește, past participle mânuit) 4th conj.
- to handle
Conjugation
[edit] conjugation of mânui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mânui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mânuind | ||||||
| past participle | mânuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mânuiesc | mânuiești | mânuiește | mânuim | mânuiți | mânuiesc | |
| imperfect | mânuiam | mânuiai | mânuia | mânuiam | mânuiați | mânuiau | |
| simple perfect | mânuii | mânuiși | mânui | mânuirăm | mânuirăți | mânuiră | |
| pluperfect | mânuisem | mânuiseși | mânuise | mânuiserăm | mânuiserăți | mânuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mânuiesc | să mânuiești | să mânuiască | să mânuim | să mânuiți | să mânuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mânuiește | mânuiți | |||||
| negative | nu mânui | nu mânuiți | |||||