lamură
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin lamina. Doublet of lamină, a borrowing, and lamă, through French.
Noun
[edit]lamură f (plural lamuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | lamură | lamura | lamuri | lamurile | |
| genitive-dative | lamuri | lamurii | lamuri | lamurilor | |
| vocative | lamură, lamuro | lamurilor | |||