iubit

Romanian

Etymology

Past participle of iubi (“to love”).

Pronunciation

• IPA^(key): [juˈbit]

Adjective

iubit m or n (feminine singular iubită, masculine plural iubiți, feminine and neuter plural iubite)

1. loved

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	iubit		iubită		iubiți	iubite
	definite	iubitul		iubita		iubiții	iubitele
genitive- dative	indefinite	iubit		iubite		iubiți	iubite
	definite	iubitului		iubitei		iubiților	iubitelor

Noun

iubit m (plural iubiți, feminine equivalent iubită)

1. (male) lover, sweetheart, beloved, boyfriend

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	iubit	iubitul		iubiți	iubiții
genitive-dative	iubit	iubitului		iubiți	iubiților
vocative	iubitule			iubiților

Verb

iubit

1. past participle of iubi