impacienta

See also: impacientá, and impaciență

Romanian

Etymology

Borrowed from French impatienter.

Verb

a impacienta (third-person singular present impacientează, past participle impacientat) 1st conj.

1. to become impatient

Conjugation

    conjugation of impacienta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a impacienta
gerund			impacientând
past participle			impacientat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	impacientez	impacientezi	impacientează	impacientăm	impacientați	impacientează
	imperfect	impacientam	impacientai	impacienta	impacientam	impacientați	impacientau
	simple perfect	impacientai	impacientași	impacientă	impacientarăm	impacientarăți	impacientară
	pluperfect	impacientasem	impacientaseși	impacientase	impacientaserăm	impacientaserăți	impacientaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să impacientez	să impacientezi	să impacienteze	să impacientăm	să impacientați	să impacienteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		impacientează			impacientați
	negative		nu impacienta			nu impacientați

Spanish

Verb

impacienta

1. inflection of impacientar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative