hoți
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From hoț.
Verb
[edit]a hoți (third-person singular present hoțește, past participle hoțit) 4th conj.
- to steal
Conjugation
[edit] conjugation of hoți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hoți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hoțind | ||||||
| past participle | hoțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hoțesc | hoțești | hoțește | hoțim | hoțiți | hoțesc | |
| imperfect | hoțeam | hoțeai | hoțea | hoțeam | hoțeați | hoțeau | |
| simple perfect | hoții | hoțiși | hoți | hoțirăm | hoțirăți | hoțiră | |
| pluperfect | hoțisem | hoțiseși | hoțise | hoțiserăm | hoțiserăți | hoțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hoțesc | să hoțești | să hoțească | să hoțim | să hoțiți | să hoțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hoțește | hoțiți | |||||
| negative | nu hoți | nu hoțiți | |||||