hărțui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a hărțui (third-person singular present hărțuiește, past participle hărțuit) 4th conj.
- to harass
Conjugation
[edit] conjugation of hărțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hărțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hărțuind | ||||||
| past participle | hărțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hărțuiesc | hărțuiești | hărțuiește | hărțuim | hărțuiți | hărțuiesc | |
| imperfect | hărțuiam | hărțuiai | hărțuia | hărțuiam | hărțuiați | hărțuiau | |
| simple perfect | hărțuii | hărțuiși | hărțui | hărțuirăm | hărțuirăți | hărțuiră | |
| pluperfect | hărțuisem | hărțuiseși | hărțuise | hărțuiserăm | hărțuiserăți | hărțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hărțuiesc | să hărțuiești | să hărțuiască | să hărțuim | să hărțuiți | să hărțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hărțuiește | hărțuiți | |||||
| negative | nu hărțui | nu hărțuiți | |||||