făli

See also: fali and fálì

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic хвалити (xvaliti), from Proto-Slavic *xvaliti, from *xvala.

Verb

a făli (third-person singular present fălește, past participle fălit) 4th conj.

1. (reflexive) to brag, boast
2. (reflexive) to be proud; talk proudly of
3. to exalt, honor, glorify (often in an exaggerated manner)

Conjugation

    conjugation of făli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a făli
gerund			fălind
past participle			fălit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fălesc	fălești	fălește	fălim	făliți	fălesc
	imperfect	făleam	făleai	fălea	făleam	făleați	făleau
	simple perfect	fălii	făliși	făli	fălirăm	fălirăți	făliră
	pluperfect	fălisem	făliseși	fălise	făliserăm	făliserăți	făliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fălesc	să fălești	să fălească	să fălim	să făliți	să fălească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fălește			făliți
	negative		nu făli			nu făliți

Related terms

• fală

See also

• mândri, lăuda, îngâmfa
• slăvi, venera, exalta, cinsti, glorifica