dolii

See also: dólii

Latin

Noun

dōliī

1. genitive singular of dōlium

Romanian

Etymology

From dolie.

Verb

a dolii (third-person singular present doliește, past participle doliit) 4th conj.

1. to slow down a raft

Conjugation

    conjugation of dolii (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dolii
gerund			doliind
past participle			doliit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	doliesc	doliești	doliește	doliim	doliiți	doliesc
	imperfect	doliam	doliai	dolia	doliam	doliați	doliau
	simple perfect	doliii	doliiși	dolii	doliirăm	doliirăți	doliiră
	pluperfect	doliisem	doliiseși	doliise	doliiserăm	doliiserăți	doliiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să doliesc	să doliești	să doliască	să doliim	să doliiți	să doliască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		doliește			doliiți
	negative		nu dolii			nu doliiți

References

• dolii in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN